Nu e soare. Trag jaluzeaua si vad ca ploua. Geamul e aproape opac din cauza picaturilor de ploaie.
Pelerina galbena ca soarele imi acopera trupul si cizmele de cauciuc inflorate calca iarba uda. Prin covorul auriu de frunze, picaturile isi faceau loc sa intre, Fiecare floare sta sub dansul ploii parca amortita. Defapt totul e amortit, Eu zambesc. Urmeaza sa vad soarele.
Merg pe poteca cu gauri formate de greutatea mohoratoare a ploii. Il vad. Se aproprie si ii simt caldura. E langa mine. Toata natura amortita ia viata in mine. Ochii stralucesc ca stelele celui mai senin cer.
Mergem tinandu-ne de mana stralucind intr-o zi ploiasa de toamna
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu